reputaţie — REPUTÁŢIE, reputaţii, s.f. Părere publică, favorabilă sau defavorabilă, despre cineva sau ceva; felul în care cineva este cunoscut sau apreciat. ♦ Renume, faimă. [var.: (înv.) reputaţiúne s.f.] – Din fr. réputation, lat. reputatio, onis. Trimis… … Dicționar Român
reputáţie — s. f. (sil. ţi e), art. reputáţia (sil. ţi a), g. d. art. reputáţiei; pl. reputáţii, art. reputáţiile (sil. ţi i ) … Romanian orthography
faimă — FÁIMĂ, faime, s.f. Renume, reputaţie (bună sau rea) de care se bucură cineva sau ceva. ♦ (Rar) Veste neaşteptată, surprinzătoare; zvon. – Din lat. fama (după defăima). Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX 98 FÁIMĂ s. 1. v. celebritate. 2.… … Dicționar Român
celebritate — CELEBRITÁTE, (2) celebrităţi, s.f. 1. Însuşirea de a fi celebru; reputaţie, faimă. 2. Persoană care se bucură de mare renume şi prestigiu. – Din fr. célébrité, lat. celebritas, atis. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CELEBRITÁTE s. 1 … Dicționar Român
famat — FAMÁT, Ă, famaţi, te, adj. (În sintagma) Rău famat = care are o reputaţie proastă; deocheat. – Din fr. [mal] famé. Trimis de LauraGellner, 05.05.2004. Sursa: DEX 98 famát adj. m., pl. famáţi; f. sg. famátă … Dicționar Român
nume — NÚME, nume, s.n. 1. Cuvânt sau grup de cuvinte prin care numim, arătăm cum se cheamă o fiinţă sau un lucru, o acţiune, o noţiune etc. şi prin care acestea se individualizează. ♢ Nume de botez (sau mic) = prenume. Nume de familie = nume pe care îl … Dicționar Român
renume — RENÚME s.n. Nume bun; faimă, reputaţie, celebritate. – Din fr. renom (după nume). Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX 98 RENÚME s. 1. v. celebritate. 2. v. faimă. 3. v. popularitate. 4. v. veste. 5 … Dicționar Român
reputat — REPUTÁT, Ă, reputaţi, te, adj. Care se bucură de o reputaţie bună. ♦ Renumit, faimos, cunoscut, preţuit. – Din fr. réputé. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 REPUTÁT adj. 1. v. celebru. 2. v. consacrat. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
compromite — COMPROMÍTE, compromít, vb. III. 1. tranz. şi refl. A face să şi piardă sau a şi pierde buna reputaţie; a (se) discredita. 2. tranz. A pricinui un rău, a primejdui; a strica, a distruge. [Perf. s. compromiséi, part. compromis] – Din fr.… … Dicționar Român
onoare — ONOÁRE, (5, 6) onoruri, s.f. 1. Integritate morală, probitate, corectitudine; demnitate, cinste. ♢ Câmp de onoare = câmp de luptă pe care şi au dat viaţa cei care au luptat pentru apărarea patriei. ♢ loc. adj. De onoare = a) demn de încredere,… … Dicționar Român
deocheat — DEOCHEÁT, Ă, deocheaţi, te, adj. 1. (În superstiţii) Bolnav din cauza deochiului (1). 2. fig. Indecent, necuviincios. ♦ Cu reputaţie proastă; compromis. ♦ Exagerat. [pr.: de o . – var.: (reg.) diocheát, ă. adj.] – v. deochea. Trimis de dante,… … Dicționar Român
